T.O.P.
Moderator
 Din: Baka Chow
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 208
|
|
Poveste
Ah! My Goddess il are ca personaj principal pe Keichi Morisato. Keichi este student la o universitate tehnica din Tokyo, si este pasionat de masini si motociclete. Mai mult este chiar in clubul de specific auto de la universitate - unde are ca "senpai" doi indivizi infricosatori si foarte amuzanti. Veti intelege mai bine cand ii veti vedea :P.
Keichi are o problema - cu fetele. Si e convins ca motivul pentru care fetele nu il plac este inaltimea lui - este cu adevarat mic pentru un baiat de varsta lui. Intre asta, senpai-ii autoritari care-l pun la treaba, si o situatie financiara nu tocmai buna, viata lui Keichi nu e extraordinara, dar, dupa cum va asteptati, lucrurile o sa se schimbe...
Intr-o seara, Keichi formeaza un numar de telefon - dar greseste, si, la celalalt capat al firului raspunde "Goddess Relief Office" unde o voce de fata ii spune ca "vom fi la dumneavoastra in cateva momente". Acest lucru se si intampla cand, cateva secunde mai tarziu, Belldandy, o fata foarte simpatica, patrunde prin oglinda in camera lui.
Ca in toate bancurile cu pestisori aurii vorbitori, Belldandy ii ofera sa-i indeplineasca o dorinta. Keichi, cam neincrezator in toata povestea isi doreste... ca Belldandy sa ramana cu el pentru totdeauna. Ce sa vezi, dorinta este indeplinita, Belldandy da un telefon sa confirme, si... asa incepe relatia intre cei doi.
In restul episoadelor, Belldandy si Keichi vor evolua in relatia lor, indragostindu-se din ce in ce mai mult unul de celelalt. Lucrurile devin din ce in ce mai interesante pe masura ce "familia" se mareste - odata cu venirea surorilor lui Belldandy, mai intai Urd (care este, dupa parerea noastra "evil but in a good way" si Skuld ("good but in an evil way". Si de parca a locui cu trei zeite nu e suficient, din cand in cand mai e pe-acolo si Megumi, sora lui Keichi. Aceste personaje sunt elementul care tine serialul in picioare de-a lungul celor 24 de episoade.
Episoadele urmaresc fie relatia dintre Keichi si Belldandy, nazbatiile lui Skuld, sau mischieful provocat de Urd, fie prezinta aventuri amuzante si interesante prin care personajele. Firul epic global al povestii nu prea se vede in primele 19-20 de episoade  ) dar serialul e dragut si interesant fiecare episod in felul lui. Spre sfarsit, lucrurile capata o poveste, there's the big battle, s.a.m.d. dar sa nu va stricam placerea.
Dragostea lui Keichi pentru Belldandy va trebui sa infrunte multe obstacole, printre care situatia financiara *batuta in cuie* a lui Keichi, invidia colegilor sai, regulile Ceresti, si multe altele, pe care le veti descoperi in serial. Oricum, eroii nostri sunt hotarati in ceea ce priveste sentimentele lor, si sunt intotdeauna binecuvantati cu un noroc ceresc (e si din "vina" lui Belldandy .
Grafica
Grafica este, in general foarte reusita, si apar destul de des eye-candy (interventia zeitelor sub forma de magie are nevoie de efecte speciale, nu? .
Pentru inceput, scenele mi-au dat *senzatia de lumina*, pentru ca asta e tendinta generala a graficii: de a fi foarte luminoasa. Si de aceea, in timpul zilei, mereu straluceste soarele, dar aveti si ocazii de a vedea asfintituri mirifice, cand totul e scaldat in lumina puternic rosiatica. Sunt si scene pe timp de noapte, si am ramas cu impresia ca au echilibrat episoadele astfel incat sa aiba acoperite toate perioadele din zi. Actiunea se petrece in orasul lui Keichi, iar zona a fost impanzita cu locatii interesante: institutul tehnologic unde studiaza, templul unde locuiesc, parcuri, plaja, si chiar si o zona desertica unde au loc curse de raliu.
Efectele grafice nu sunt chiar atat de breath-taking pe cat ma asteptam, iar in unele cazuri grafica 3D a fost exagerata in detaliu, si rezultatul nu e chiar estetic, ci doar da senzatia de complicat -> e vorba de inelele si rotitele care apar in "software"-ul Raiului, dar in rest, apar multe efecte de glow. Cele mai frumoase scene sunt cele in care incep sa pluteasca pene de inger "pe aripile vantului" atunci cand are loc o magie mai puternica.
Vestimentatia de zeita e primul lucru care uimeste, pentru ca seamana foarte mult cu imbracamintea unor... printese de origine orientala, ceva gen "Rapirea din Serai" - asta in cazul lui Belldandy. De fapt, personajele au fiecare o vestimentatie speciala, inspirata de personalitatea lor. Mie mi-au placut foarte mult manusile lui Belldandy. Mi s-au parut cam ciudate semnele acelea albastre de pe fata (iarasi, personalizate), si m-am mirat ca nu observa nici un personaj acest lucru.
Intr-adevar grafica este impresionanta, iar "senzatia de lumina" este foarte intentionata, pentru ca acesta este stilul serialului - happy and up-beat - exact ca personalitatea lui Belldandy.
In ceea ce priveste aspectul 3d al software-ului din rai, mie chiar mi-a placut ideea, si stilul complicat, cu tone de mici detalii - nu putea sa fie simplu sa "run" Heaven, nu?
Sunet
Vocile personajelor sunt, in general, foarte bine alese, dar - parca le lipseste ceva. Nu-i nimic de care sa ma plang cu adevarat, dar nici nu pot sa spun ca m-au impresionat in mod deosebit, in special comparandu-le cu performantele actoricesti din alte anime-uri. Pe de alta parte, pentru un serial anime, este destul de bine.
Dar lucrurile devin cu adevarat interesante atunci cand vorbim de muzica. In primul rand, opening theme-ul este deosebit de bun, probabil cel mai bun dintre cele ascultate de mine pana acum. Chiisa na Hane (Little feather) se numeste si este cantat de Youko Ishida, si a devenit, cel putin pentru noi (si sunt convins ca Gabi va fi de-acord) un fel de model la care raportam alte anime songs. Influentele irlandeze, vocea angelica a lui Youko si sunetul clar, natural, care arata ca melodia nu a fost realizata, ca multe altele, la un sintetizator, contribuie la un Opening foarte bun.
Melodia de final este in prima jumatate Negai, tot cantata de Youko Ishida, o melodie de asemenea buna, iar in a doua jumatate aceasta se schimba intr-o melodie care mi-a placut mai putin, dar e OK.
In ceea ce priveste coloana sonora efectiva, as zice ca in timpul serialului mi s-a parut de nivel mediu. Adica nu m-a impresionat dar nici nu m-a dezamagit si este, in general, destul de prezenta si bine aleasa. Pe de alta parte, cand am luat coloana sonora completa (2 CD-uri) am descoperit pe ea cel putin 5-6 piese foarte frumoase pe care nu le-am sesizat in serial. Probabil ca producatorii nu le-au folosit asa de mult, ceea ce e pacat.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt multe anime-uri la care astept sa se deruleze partea de inceput, cu intro-ul. La AMG totusi, mi-a placut melodia de cum am auzit-o, si asa ca de fiecare data o cantam (desi nu am reusit sa o retin).
Mie mi-au placut melodiile bagate in micile pauze inserate in episoade, si in general, sunetele funny de pe fundal, atunci cand Keichi sau Skuld faceau vreo boacana. Cea mai bine realizata voce mi s-a parut cea a... unuia dintre sempai-ii lui Keichi, atunci cand il striga pe tonul acela nervos :P In rest, vocile se potrivesc cu caracterul personajelor (Urd chiar e provocatoare, iar Skuld se plange tot timpul) si mi-au placut in special scenele cand canta Belldandy cu vocea ei angelica :P
Impresii & Concluzii
Ca si in alte cazuri, serialul TV nu este la fel de reusit ca si OVA-urile din punct de vedere al povestii. Cel putin, asta e opinia mea. Pe de alta parte, in serial e prezentata si latura comica a relatiei dintre Keichi si Belldandy, iar umorul de situatie nu lipseste din nici un episod. Asadar, daca vreti sa fiti impresionati de poveste, vizionati OVA-urile si filmul, dar daca aveti chef de o portie buna de distractie, serialul e cel mai potrivit.
In general, m-a impresionat noul mod de interpretare al Raiului: peste tot, sunt numai zeite (nu am vazut pana acum vreun zeu, inafara de God), iar lumea e controlata printr-un fel de program software, de care au grija anumite zeite ca sa functioneze corect. Iar cele mai puternice zeite au "ingeri" - o alta forma de manifestare a puterii lor interioare, pot casta vraji, si, lucrul cel mai interesant, exista un hotline al Raiului, care e un mod de comunicatie direct cu zeitele (ma intreb de unde le-a venit toata ideea asta... >
Dupa cum am spus, e imposibil sa nu radeti cu hohote, sau sa nu va smulga un zambet incercarile disperate ale lui Keichi de a-si marturisi sentimentele. Apoi, partea cea mai buna tine probabil de personalitatea lui Belldandy, care e atat de inocenta si naiva incat interpreteaza gresit uneori gesturile celor din jur. Asta se adauga la cantitatea exagerata de cuteness pe care o au zeitele in acest serial.
Singurul neajuns e cel la partea de poveste, care mi-a dat impresia ca a fost taraganata prea mult pe parcurs, iar la sfarsit au accelerat ritmul, pentru ca se termina serialul si nu era nimic dramatic. Oricum, in serial lucrurile decurg diferit fata de film si OVA-uri, si am ramas surprins de final. In concluzie, va recomand cu caldura acest anime (mie mi-a placut inca de la primul episod .
Daca este sa compar cu OVA-ul si Filmul, as spune ca serialul TV reprezinta un progres mare fata de OVA, in special ca aspect si mod de realizare. Desigur, epic vorbind, OVA-ul poate parea superior dar asta datorita faptului ca in momentul in care "intinzi" o poveste, si asa nu prea complicata epic, de la 5 episoade, la 24, epicul are de suferit.
Daca vreti ceva cu un fir epic bine definit SI nivelul grafic al acestui serial, filmul Ah! My Goddess este foarte recomandat. Atentie, insa! Actiunea din film se desfasoara undeva DUPA cea din Serialul TV si OVA.
Comparandu-l cu Manga-urile, serialul TV se apropie mult mai mult de acestea decat OVA-ul care pare un fel de conspect al povestii.
Serialul este, in mod sigur, unul de personaje. Nu-l urmaresti pentru poveste sau setting cat pentru a vedea personajele, si este foarte bine realizat din acest punct de vedere. Acestea fiind spuse, sunt putin nemultumit de Belldandy care este in serial parca mai "blonda" decat in OVA/Film/Manga, dupa cum zicea cineva pe net. Necunoscatoare, good-hearted, naiva, dar uneori parca exagerat.
_______________________________________
|
|
